Tuse de canisa (Caine)

Tusea de canisa este un termen folosit in mod obisnuit pentru a descrie o afectiune respiratorie foarte contagioasa cauzata in principal de bacteria Bordetella bronchiseptica. In general se manifesta printr-o imbolnavire usoara caracterizata prin tuse si stranut la animalele recent cazate intr-un adapost comunal. Desi majoritatea animalelor se insanatosesc cu tratament usor sau fara tratament, unele necesita terapie intensiva daca sunt infectate secundar cu alte organisme. Puii sunt mai expusi dezvoltarii pneumoniei.

Denumire populara: Tuse de canisa

Denumire stiintifica: Sindromul respirator complex, traheobronsita infectioasa (TBI), Bordetella bronchiseptica, desi pot fi implicate si alte microorganisme in generarea cauzelor acestui complex de boli.

DiagnosticSemnalmente clinice primare: Tusea este in general sonora si paroxistica, descrisa adesea ca un carait de gasca, secretii nazale transparente, greturi, eliminarea unui lichid spumos alb.

Semnalmente clinice secundare: Secretii oculare, anorexie (pierderea apetitului), febra, letargie.

Incidenta boala: Tusea de canisa este una din infectiile respiratorii cu cea mai mare incidenta la caini. Se intalneste cel mai des la cainii adapostit la un loc intr-o canisa, adapost sau spital, dar nu neaprat. Poate afecta o varitate larga de organisme gazda, inclusiv pisici si chiar oameni, daca sunt imunosupresati.

Distributie geografica: In toata lumea.

Cauze: Bordetella bronchiseptica este o cauza primara a tusei de canisa. Parainfluenza and Adenovirusul-2 pot fi de asemenea cauze primare. Micoplasma poate fi implicata secundar in tusea de canisa. Alte bacterii ce pot fi implicate secundar in dezvoltarea bolii sunt Streptococcus, Pasteurella, Pseudomonas si bacili coliformi.

Diagnostic diferential: Jigodia, Influenta canina

Prognostic: Prognosticul pentru recuperarea completa in cazul cainilor care sufera de forme necomplicate ale bolii este de regula foarte bun.

TratamentTratament acasa: Terapia la domiciliu consta in general in tratament de sustinere. Pot fi prescrise antibiotice, ca trimetoprim sulfonamide sau amoxicilin-clavulanat, pentru a preveni sau trata infectiile bacteriene secundare. Administrarea pe termen scurt a expectorantilor, a antitusivelor, a bronhodilatorilor si a corticosteroizilor, s-a dovedit a fi de ajutor in unele cazuri. Inlocuiti zgarda cu un ham pentru a evita presiunea exercitata asupra traheei, ceea ce provoaca tuse. Excitarea excesiva trebuie si ea evitata deoarece poate stimula tusea. Recuperarea se desfasoara de obicei fara evenimente. In casele cu mai multe animale de companie, tratarea animalului afectat trebuie sa fie facuta cu grija, spaland hainele si mainile dupa manevrarea animalului afectat, deoarece boala poate fi transmisa la alte animale prin contactul cu obiecte contaminate.

Tratament clinica: In cazul in care cainele devine letargic sau are febra, isi pierde apetitul sau are secretii nazale dense, pot fi necesare ingrijirile veterinare sau spitalizarea. Pot fi recomandate lichidele administrate intravenos, antibiotice injectabile sau terapia cu aerosoli.

Actiuni preventive: Vaccinul contra tusei de canisa este de obicei o combinatie de Bordetella bronchiseptica, parainfluenza and adenovirus-2. Poate fi injectat sau administrat intranazal. Desi nu previne infectia, diminueaza severitatea bolii, drept urmare ar trebui sa fie luat in considerare pentru cainii care participa la expozitii, stau in canise sau in alte locuri unde sunt mai multi caini.