Varsta Pubertatii

Pubertatea este perioada bulversarilor hormonale, a metamorfozei corporale si comportamentale, a schimbarilor de dispozitie si a inducerii unor noi moduri de comunicare. Catelul detine un rol in grupul social si tinde sa se indeparteze de straini. Rezultatul:

◦In grup: detasarea de mama, atasamentul fata de grup, ierarhizarea obligatorie si conflictele.
◦In afara grupului: apararea grupului si a teritoriului acestuia.
Iata programul acestei perioade de dezvoltare:

◦Pubertatea, metamorfoza hormonala.
◦Ridicarea labei.
◦Inducerea noilor moduri de comunicare.
◦Integrarea in ierarhie.
◦Detasarea de mama.
◦Obligatia indepartarii oamenilor de catelul adolescent.
◦Adoptarea unui rol social ierarhizat.
◦Rolul social al oamenilor fata de cainii adolescenti.
◦Apartenenta in grup si ceea ce decurge din aceasta.
◦Sensibilizarea si distantarea de straini.
◦Apararea teritoriului.
Pubertatea, metamorfoza hormonala
Pubertatea este un moment critic, o noua perioada sensibila, care aduce cu sine o metamorfoza profunda. La aceasta varsta glandele sexuale incep sa produca din nou hormoni. Spun „din nou”, deoarece cateii masculi produc hormoni timp de cateva zile dupa nastere. Acesti hormoni modifica:

◦Aspectul fizic al cainilor: statura, rezistenta musculara, dezvoltarea organelor genitale externe.
◦Chimia interna: producerea proteinelor, reducerea transformarii zaharuilor in grasimi.
◦Chimia cerebrala: diminuarea autoreglarii transmisiilor chimice ale neuronilor (cu dopamina) controland mai ales agresivitatea, anticiparea si motricitatea.
◦Producerea hormonilor numiti fermoni in secretiile cutanate si in excretii.
◦Comportamentul adolescentilor si raspunsurile comportamentale ale adultilor.
Astfel, producerea de hormoni determina schimbari corporale si modificari pe plan comportamental dintre care cea mai vizibila este „ridicarea piciorului” la cainele mascul.Cainele care intra in adolescenta trebuie supus unei initieri constituite din doua elemente de baza:

1.Detasarea adolescentilor de mama si de ceilalti adulti – capatarea autonomiei. Adolescentii pot astepta pana intra in calduri a doua oara. Detasarea de mama sau de adultul de care s-au atasat permita atasamentul fata de grup si evita infantilismul si teama de separare.
2.Ierarhizarea reprezinta intrarea in ierarhie a adultilor care presupune respectarea regulilor ce decurg din aceasta si producerea de mesaje potrivite. Orice tentativa de exhibare a sexualitatii, de control al trecerilor sau de alimentatie prioritara este sever pedepsita de adulti.
In aceasta perioada, se recomanda o consultatie la veterinar pentru realizarea unui bilant comportamental. Ridicarea piciorului la pubertate
Ridicarea piciorului este semnul activitatii hormonilor sexuali. Pana la aceasta varsta, catelul se ghemuia pentru a urina. De acum, el va sta in picioare si isi va ridica piciorul din spate, mai intai chinuit, apoi din ce in ce mai indraznet. In acelais timp, va cauta un suport pe care sa urineze: pe o tufa de iarba, pe un vas sau chiar pe mobila.
Este gresit sa se creada ca numai masculii ridica piciorul. Si femelele o fac, mai ales atunci cand intra in calduri.
Ridicarea piciorului este un ritual complex care asociaza o comunicare chimica (urma mirositoare, feromoni) si o comunicare vizuala (ridicare piciorului si expunerea organelor genitale). Urma va fi reinnoita. Ea are valoarea unei carti de identitate si furnizeaza informatii atat asupra nivelului ierarhic al emitatorului, cat si a receptivitatii sale sexuale. Acest comportament se intalneste mi ales la dominanti, fiind exhibat in prezenta competitorilor din aceeasi familie-haita sau a strainilor de grup (din aceeasi specie).
La femela reprezinta aparitia pierderilor de sange in perioada caldurilor (oestrus sau perioada de receptivitate sexuala), care semnifica debutul pubertatii si intrarea in lumea fertilitatii si a reproducerii.
De fapt aceasta nu este decat partea vizibila a aisbergului. Pubertatea este insotita de producerea de feromoni specifici atat la masculi, cat si la femele. In haita, doar dominantii au dreptul sa se reproduca. Este unul dintre privilegiile lor. Poducerea de feromoni de catre adolescenti avertizeaza dominantii asupra prezentei in grup a unor noi competitori. Dominantii vor interzice adolescentilor accesul la sexualitate, dar acestia nu se vor lasa asa usor. Inducerea unor noi moduri de comunicare
Producerea de feromoni sub influenta hormonilor sexuali genereaza atat reactii de atractie, cat si respingere in cadrul grupului.
- Atractia. Feromonii femelelor aflate in calduri (oestrus) activeaza dorinta sexuala a masculilor. In mod reciproc, feromonii masculilor atrag femelele aflate in calduri.
- Respingerea. Feromonii sexuali genereaza competitia dintre semenii de acelasi sex. Producerea de feromoni a adolescentului ia aspectul unei provocari pentru cainele dominant. Din momentul in care simte cresterea dorintei sexuale a cainelui adolescent, dominantul reactioneaza violent. Cainele este respins, fiind nevoit sa-si inhibe sexualitatea. Cainele dominant isi exhiba in felul acesta autoritatea asupra grupului.
Cainii tineri se adapteaza cu reu la aceste noi reactii ale adultilor. Avem de-a face cu o criza specifica varstei adolescente. Este vorba despre un conflic intre generatii, ce are drept rezultat stabilirea rolurilor in interiorul grupului si in ordinea ierarhica. Marginalizarea adolescentilor
Cuplul dominant respinge adolescentii la periferia teritoriului grupului, ii impiedica sa doarma alaturi de el, incetand sa se mai ingrijeasca de ei, pretinzand rutualuri de calmare si de supunere si agresandu-i la cea mai mica tentativa de flirt. Adolescentul sufera o reducere a dorintelor sale sexuale (o forma de castrare psihica), este indepartat de zonele cu valoare sociala importanta, de spatiilede dormit ale dominantilor si nu primeste nicio atentie afectiva pana nu se supune.
Zonele sociale importante sunt spatiile ridicate, locurile unde trecerea este controlata si cele in care se doarme (unde, involuntar, cainii dominanti isi lasa in timpul somnului feromonilor). Toate acestea sunt spatii stapanite de dominanti. Accesul in aceste spatii necesita un statut ridicat in ierarhie. Detasarea de mama
Cainele adolescent marginalizat este privat de contactul permanent cu dominantii, mai cu seama de cel cu mama sa, de care se detaseaza, devenind autonom.
Inceputa in perioada de socializare (intre 3 saptamani si 3-4 luni) detasarea de mama continua dupa varsta de 3 luni si culmineaza in cea a pubertatii pentru a avea drept rezultat detasarea, ruperea „cordonului ombilical” afectiv care leaga mama de pui.
Cateaua respingea puii inca dinainte, mai intai in timpul jocurilor si a interactiunilor afective, extinzandu-se mai apoi si in zona locurilor de dormit.
Producerea de feromoni determina, partial, respingerea, uneori violenta, a adolescentilor de catre adulti. Femelele adolescente traiesc o respingere mai temperata si detasata. Doar atunci cand se afla intr-adevar in calduri ele sunt marginalizate de catre mama si de catre alte femele din haita.
Nerespectarea acestui proces de detasare genereaza probleme serioase: hiperatasament, infantilizare, teama de separare.
In mediul natural, detasarea indeplineste mai multe roluri: impiedica relatiile sexuale intre mama si fiu, evitand astfel incestul, consangvinitatea si riscurile pe care aceasta le reprezinta pentru supravietuirea grupului. Catelusele sunt tinute la distanta la distanta de cuplu dominant si, implicit, de tata, din aceleasi considerente. Mai mult, detasarea contribuie la dobandirea autonomiei adolescentului, care va fi capabil care sa-si canalizeze energia asupra propriei persoane in explorarea increzatoare a lumii. Nu in ultimul rand, detasarea favorizeaza atasamentul adolescentului fata de un grup social. Necesitatea indepartarii oamenilor de catelul adolescent
Fiintele de care se ataseaza catelul trebuie sa indeplineasca ritualul de detasare asa cum ar face-o cateaua. Adoptia unui caine raspunde acestei necesitati paradoxale. Cererile cainelui de companie adolescent trebuie respinse, iar dorinta de contact a stapanului, limitata, uneori chiar violent, doar in felul acesta cainele ajungand la maturitate sociala. Stapanul mai trebuie:

◦sa interzica cainelui adolescent sa urmareasca incontinuu persoanele de care s-a atasat;
◦sa determina cainele sa doarma intr-un loc fara valoare sociala dominanta daca acesta avea inainte obiceiul de a dormi in camera stapanilor;
◦sa favorizeze un atasament egal fata de toti membrii familiei.
Adoptarea unui rol social ierarhizat
Cresterea productiei hormonale, dorinta sexuala, producerea de feromoni si reactia corespunzatoare a adultilor, precum si detasarea de mama determina o restructurare completa a relatiilor, care nu este lasata la voia intamplarii. Dirijat de dominantii grupului, acest proces continua ierarhizarea alimentara din perioada de socializare. Totul, de altfel, este supus unei reglari ierarhice:

◦accesul la sexualitate;
◦controlul spatiului si al locurilor de dormit;
◦interactiunile sociale cu ceilalti membri ai grupului;
◦aliantele cu adultii;
◦pozitiile in interactiunile cu adultii.
Brusc, regulile sociale sunt bulversate. Daca inainte nu era totul permis, catelul adoptand o pozitie de supunere in preajma dominantilor, el putea totusi sa doarma cu parintii, sa-si incalece tatal in timpul jocului etc. Acum, toate acestea iau sfarsit. Incalecarea de catre adolescent (care produce feromonii) capta o valoare ierarhica de dominare, somnul alaturi de dominanti poate sugera flirtul, retragerea babinelor este sinonima provocarii.
Fiecare act social al adolescentului are un dublu mesaj: este atat joc, cat si flirt, o apropiere amicala, dar si o incalecare intolerabila; ridicarea timida a piciorului, ascunde, de fapt, feromoni masculini de sfidare etc. Adultii vor sa clarifice comunicarea. Adolescentul trebuie deci sa invete ritualurile potrivite rolului pe care trebuie sa-l joace in situatiile „regizate” de adulti. Trebuie sa adopte o pozitie dominanta si sa se comporte ca atare. Rolul ierarhic al omului fata de cainele adolescent
Oamenii adulti sau adolescentii trebuie sa joace roluri dominante. Adoptia unui caine aduce cu sine aceasta obligatie paradoxala. Cererile cainelui de companie aflat la varsta adolescentei trebuie respinse daca nu sunt insotite de pozitii de supunere. Doar in felul acesta cainele poate avea un statut ierarhic echilibrat. Cainele adolescent nu are competentele necesare pentru a fi dominant, dar asta nu inseamna ca nu isi manifesta dorinta.
Cum trebuie sa va comportati cu un caine adolescent?

◦Luati toate deciziile. Nu lasati cainele sa faca asta.
◦Nu il mangaiati atunci cand v-o cere.
◦Nu permiteti cainelui sa se culce in locurile rezervate persoanelor dominante sau in cele de control al trecerilor.
◦Nu tolerati nicio provocare, oricat de mica.
◦Nu acceptati manifestarile sexuale in public.
Daca stapanul nu respecta aceste reguli, exista riscul ca animalul sa isi asume un statut social dominant si sa nu mai respecte autoritatea stapanului. In acest caz, va creste riscul agresiunilor ierarhice. Pubertatea, perioada sensibila a respingerii necunoscutului
Pubertatea atrage si alte fenomene. Concomitent cu instalarea in ierarhia familiei-haita, cainele se integreaza intr-un grup social si, eventual, respinge celelalte grupuri sociale. La toti membrii speciei canine, salbatici sau domestici, de la vulpe la lup, trecand de la sacal la coiot, poate fi observata o perioada in care se manifesta o neincredere fata de straini. Se constata o pierdere a capacitatilor de socializare ale cainilor, o regresie. Cainele risca sa piarda contactele sociale stabilite inainte de varsta de 3 luni. De aceea pubertatea este considerata o perioada sensibila si una de sensibilizare.
Sensibilizarea este procesul prin care un stimul devine din ce in ce mai insuportabil sau intolerabil pentru un individ. Este opusul obisnuirii, care face ca stimulii sa nu mai poata fi distinsi, pana cand individul nu mai reactioneaza, nemaipercepandu-i. Sensibilizarea si desocializarea
In preajma pubertatii, catelul risca sa piarda avantajele sociale dobandite anterior: se desocializeaza. Este bine, inca o data, sa aiba cat mai multe contacte pozitive si sa evite orice relatie negativa din care ar rezulta un risc de teama sau de fobie.
Desocializarea este legata de o sensibilizare generala: cainele este sensibil la orice eveniment negativ, fie ca este vorba despre o relatie traumatizanta cu o persoana sau o experienta dezagreabila legata de un zgomot sau un stimul urban, de exemplu. De aici rezulta temeri si fobii. Desocializarea si teritorializarea
Daca un caine stabileste contacte sociale intr-un grup si se desocializaeaza de indivizii pe care ii intalneste rar, care apartin de fapt altor grupuri, este logic sa-si apere grupul impotriva strainilor. Este procesul aflat in stransa legatura cu apararea teritoriului.
Desocializarea, sensibilizarea si teritorializarea sunt combinate, manifestandu-se in acelasi moment. Exista trei versiuni ale aceluiasi proces: realizarea unei baze de date in memorie si comparatia intre informatiile noi si cele deja dobandite. Acest proces de integrare a informatiilor poarta numele de proces cognitiv.
Procesul cognitiv este cel care permite dobandirea unor cunostinte si interpretarea informatiilor care provin din mediul inconjurator.
Daca procesul cognitiv se desfasoara corespunzator, cainele se dezvolta normal. Uneori esecurile provoaca dificultati in interpretarea unei situatii: cainele va considera o anumita persoana ca fiind prietenoasa si se va juca cu ea; va crede ca o alta este anitipatica sau periculoasa si o va agresa fara un motiv evident sau o evita.