premiul lui deea1998 3 pagini despre caniche

Inaltime: sunt trei varietati:
Urias: 45-60cm; greutate 28-35kg
Mijlociu:35-45cm; greutate 8-10kg
Pitic :sub25cm si cu o greutate de 3-5kg


Culoarea parului: poate fi de culoare neagra, maro-bej sau alb.



Tara in care este inregistrat: Franta


Inaltime: mascul 20 - 35 cm; femela 20 - 35 cm
Greutate: mascul 4 - 6 kg; femela 4 - 6 kg
Culoarea parului: negru, alb, maron, argintiu si portocaliu

Caracteristici:


Este varianta mica a Caniche-ului. Animal gingas, alintat, cu miscari foarte gratioase. In general, caracterele morfologice sunt asemanatoare cu ale celorlalte varietati de Caniche, de care se diferentiaza numai prin marime. Caine de constructie armonioasa, cu blana creata, caracteristica, buclata sau snur, tunsa tip leu, care-i da o infatisare eleganta si mandra, sau, in ultima vreme, tunsa modern. Capul este distins, drept, proportionat fata de corp, craniul bine modelat, nasul bine dezvoltat, cu narile deschise; botul are culoarea blanii. Ochii cu expresie arzatoare, de culoare inchisa, dupa culoarea blanii, sunt vii, usor oblici, migdalati.



Urechile destul de lungi, atarnand de-a lungul obrajilor, mai late la baza si rotunjite la margini, sunt acoperite cu par foarte lung, ondulat. Gatul solid, uscat, usor curbat, este de lungime medie. Trupul este robust, proporponat, lungimea depasind inaltimea, pieptul ce ajunge pana la coate este destul de lat, spatele scurt si drept, foarte armonios; salele ferme si musculoase. Picioarele din fata sunt perfect drepte si paralele, elegante, musculoase, cu osatura puternica; cele din spate robuste si musculoase; labele mici, ferme si ovale. Coada este atasata destul de sus, la inaltime cu linia salelor; trebuie amputata o treime din lungime; totusi, o coada lunga si bine purtata nu este un defect; cand animalul este in miscare, coada se ridica oblic. In privinta parului, exista doua varietati:



Caniche cu par buclat si Caniche cu par snur.



La Caniche cu par buclat acesta este bogat, cu textura fina, lanos, cret, elastic, rezistent si des, de lungime uniforma, formand bucle egale.



La Caniche cu par snur acesta este bogat, cu textura fina, lanoasa si stransa, formand un fel de snururi (suvite) caracteristice, de lungime egala: cel putin 20 cm., cu cat mai lungi cu atat mai apreciate. Tunsoarea, la ambele varietati, este obligatorie. Sunt admise la expozitii doua modele: tunsoarea clasica - tip leu; tunsoarea moderna - model 1860.


Origine:


Rasa foarte veche. Desi astazi este un excelent caine insositor, de agrement, in trecut a fost folosit la vanatoarea la balta. Chiar denumirea de "caniche" deriva de la aptitudinile cainelui de inotator si vanator. Asupra acestei denumiri sunt mai multe pareri: unii sustin ca acest cuvint, "caniche", ar fi radacina latina de la "canis", inca o dovada ca acest caine este descendentul primilor caini domestici. (S-au gasit basoreliefuri egiptene care prezentau caini tunsi tip leu, asemanatori Canicheului de azi). Altii sustin ca numele de "caniche" deriva de la "canichon", care inseamna boboci de ras, vanati cu predilectie de Caniche.



Denumirea lui in Germana - Pudel - provine de la cuvantul "puden" care inseamna a se juca in apa.



Toate aceste diferite denumiri arata ca acest caine iubeste apa si vanatoarea, de unde si utilizarea lui in timpurile vechi la vanatoarea in mlastini. Originea sa se contopeste cu aceea a Barbetului, stramosul mai multor rase de caini de vanatoare.



Caniche-ul are origine africana: s-a nascut in Nord-Estul Africii, unde triburile nomade de ciobani il foloseau la paza turmelor. Din Africa a trecut in Spania, odata cu triburile arabe, iar aici a fost incrucisat cu diferite rase indigene, mai ales cu Cao de Aqua, cainele pescarilor portughezi, care era tuns tip leu pentru a fi mai usor la vanatul in apa. Mai tarziu, tot cu triburile arabe a trecut muntii Pirinei si a ajuns in Franta. Ulterior s-a raspandit in toata Europa.



In Franta a fost foarte apreciat. Prin imbunatatiri sucesive a ajuns sa fie un caine national, folosit mai ales la vanatoare. In aceasta situatie a ramas pana la mijlocul secolului al 18-lea cand, in timpul domniei regelui Ludovic al XV-lea a devenit un caine de salon. Dupa mai multe selectiuni atente si severe, in timpul regelui Ludovic al XVI-lea au aparut si Caniche pitic si mijlociu, faima lor crescand mereu la toate curtile regale si in familiile nobile. In Anglia si America calitatea lui de vanator de rate in mlastini este si astazi apreciata si utilizata.

Temperament:


Caniche este un caine cu aspect frumos si mandru. Este inteligent, indraznet, vioi, sensibil, devotat, usor de dresat.

Istoria caniche-ului


Caniche-ul reprezinta una dintre cele mai vechi si mai populare rase de caini. Provine din Barbetul african, care a intrat in Europa, trecand prin Spania, unde a fost incrucisat cu cainele de apa portughez, in scopul de a fi folosit la vanatoarea in mlastini a ratelor salbatice. De la acest vanat ii provine numele francez Caniche; englezii ii spun Poodle, iar germanii Pudel.

Denumirea de "caniche" deriva de la aptitudinile cainelui de inotator si vanator. Asupra acestei denumiri sunt mai multe pareri: unii sustin ca temenul "caniche" ar fi radacina latina de la "canis", inca o dovada ca acest caine este descendentul primilor caini domestici. (S-au gasit basoreliefuri egiptene care prezentau caini tunsi tip leu, asemenatori Caniche-ului de azi). Altii sustin ca numele de "caniche" deriva de la "canichon", care inseamna boboci de rata, vanati cu predilectie de Caniche. Denumirea lui in germana - Pudel - provine de la cuvantul "puden" care inseamna a se juca in apa.

Odata cu trecerea timpului si dupa disparitia marilor mlastini, Caniche-ul nu a mai prezentat interes pentru vanatori, insa calitatile sale deosebite au facut ca acest caine sa se raspandeasca in intreaga lume, drept animal de companie. Este apreciat indeosebi pentru inteligenta sa, dar si pentru alte calitati precum: fidelitatea, prietenia, veselia, spiritul jucaus, curatenia si usurinta cu care poate fi dresat. Are mersul sprinten si saltaret, uneori parand putin afectat. Are o constitutie armonioasa si o postura eleganta si mandra.

Blana lui bogata, buclata sau rasucita in snururi, este tunsa de obicei pe partea posteriara si pe membre. Aceasta toaleta a Canichi-lor isi are originea in trecut, atunci cand vanatorii tundeau aceste parti ale corpului animalelor pentru a le permite iesirea usoara din apa, fara a fi ingreunati de blana abundenta. Cum aceasta tunsoara, numita „tip leu”, se potriveste perfect cu armonia cainelui, deoarece ii scoate in relief calitatile si ii estompeaza eventualele mici defecte, ea a fost mentinuta si dupa ce s-a renuntat la folosirea caniche-ului la vanatoare. Standardul rasei prevede ca mod de tundere si toaleta de „tip 1960”, moderna.

Capul este distins, rectiliniu, drept, proportionat fata de corp; craniul bine modelat, oval si usor convex; prezinta o larga linie frontala sub ochi, care se ingusteaza spre occiputul accentuat; stopul foarte putin marcat; profilul superior al botului este rectiliniu, aspectul acestuia fiind solid, elegant, deloc ascutit; trufa este proeminenta si bine dezvoltata, neagra la exemplarele negre, alba, gri si maro la cele de alte culori; nasul este bine dezvoltat, cu narile deschise. Ochii au o expresie plina de vitalitate, arzatoare; sunt situati la inaltimea stopului; au culoarea inchisa, dupa culoarea blanii, sunt vii, usor oblici, migdalati. Urechile sunt destul de lungi, cad de-a dreptul obrajilor si sunt prinse la inaltimea ochilor, plate, largindu-se dupa arasare sau rotunjite la extremitati; sunt acoperite cu par ondulat si lung. Coada este fixata destul de sus, la inaltimea liniei salelor. Adesea este scurtata la o treime sau la jumatate din lungimea caniche-lor buclati. Coada lunga nu reprezinta, insa, un defect, daca este bine purtata; ea este pastrata in general la canichii franjurati. Aceasta rasa prezinta exemplare mari - de pana la 55 cm., medii - pana la 45 cm. si pitice - pana la 35 cm.

Alta istorie a caniche-ului:





























Originea africana a Caniche-ului pare surpinzatoare datorita abundentei parului si trecutului sau de vanator acvatic. In schimb originea africana a verisorilor sai nu este surprinzatoare. Acestia sunt Cao de Agua Portugaise sau Barbetul, caine clasificat de FCI ca apartinand grupei a VIII-a, prezent si in zilele noastre in Franta, dar pe cale de disparitie, cu un toaletaj leonin foarte rustic. Celalalt verisor este Perro de Agua Espagniol, mult mai putin cunoscut datorita faptului ca nu este recunoscut oficial decat in tara sa de origine, Spania. Perro de Agua Espagniol are talia un pic mai mica decat "omologul" sau portughez, iar parul (sunt acceptate toate culorile) este abundent, ondulat si lung. Nu se toaleteaza, dar i se amputeaza coada. Este cunoscut de multa vreme in Andaluzia, ultimul bastion al maurilor, unde este utilizat cu mult succes drept caine de turma si insotitor al pescarilor. In anul 701 d.Hr. Barbetul a fost adus in Europa in timpul invaziei triburilor arabe din nordul Africii. Prin imperecherea cu rasele autohtone iberice s-a format o rasa noua, rezultand stramosul actualului Caniche. De aici par sa rezulte aptitudinile acvatice si de aportor de pasari, in special de rate. De aici deriva si numele sau, de la cuvantul "caniche" (boboc de rata), iar toaletajul a fost practicat pentru a-l face mai eficient la vanatul in apa si pe terenuri mlastinoase. In 1936 a fost pus la punct primul standard de catre crescatoarea Caniche cu par snuruit. Sfarsitul secolului al XVII-lea franceza Jaricourd Galignami, care a devenit presedinta Clubului de Caniche din Franta, fondat in 1946. Pana in zilele noastre, standardul a suferit multiple modificari. in anul 1955, crescatorii englezi si americani, in cautarea unor varietati cat mai mici, au reusit sa obtina varietatea Toy, cu talia sub 27,5 cm in Marea Britanie si sub 25 cm in SUA. Aceasta varietate n-a fost acceptata si omologata in Europa Centrala decat in anul 1985, dupa ce s-au obtinut exemplare omogene si de calitate.

PROFIL


Din secolul al XVII-lea Caniche-ul este utilizat tot mai putin drept caine de vanatoare si isi face intrarea in cele mai renumite saloane franceze, devenind cainele de companie al celor mai frumoase femei de la curtea regelui Frantei, fiind denumit si "Chien de dame". In timpul lui Ludovic al XIV-lea apare moda toaletarii sofisticate a Caniche-ului. Caracterul jucaus, docil, dar mai ales inteligenta sa, l-au facut foarte cautat si utilizat de saltimbanci si astfel, Caniche-ul a devenit cunoscut in toata Europa. Tot in aceasta perioada, Caniche-ul a inlocuit complet Bichonii si micutii Epagneuli din rolul lor de caini de companie datorita unor selectii riguroase in urma carora s-au obtinut talii mai mici. In perioada Imperiului francez succesul Caniche-ului a fost urias, insusi Napoleon Bonaparte recunoscand atasamentul si prietenia fata de acest caine. In timpul celui de-al doilea Imperiu, Caniche-ul a fost cainele de companie cel mai raspandit, cautat de toata burghezia. In aceasta perioada au aparut si primele saloane de toaletaj pentru Caniche, la Paris, unde se realizau cele mai diverse si exotice tunsori. Caniche-ul este un caine jucaus, prietenos, supus, extrem de dulce cu persoanele apropiate, un mic "diavol" in prezenta copiilor, sportiv, adaptat foarte bine in orice imprejurare deoarece ramane in vecinatatea stapanului sau. Eleganta, armonia, distinctia, frumusetea, iata cateva dintre calitatile ce fac din Caniche "un irezistibil"! Putine rase se pot lauda cu proportii atat de echilibrate. Fie ei uriasi, mijlocii, pitici sau toy, caniche-ii sunt caini "adevarati". Robustetea si anduranta caniche-ului fac din el un demn reprezentant al familiei sale, el nefiind cu nimic mai prejos decat oricare dintre rudele sale patrupede si latratoare. Atator calitati, el mai adauga una: o excelenta memorie ce-l face capabil de a lua singur initiative si a trage invataminte din experientele traite. Caniche-ul este capabil de trairi pe care si le exprima cu mare usurinta: placere, bucurie, nerabdare, gelozie, durere, teama sau tristete. Fiind, la origini, un caine de vanatoare, inteligenta sa iesita din comun si devotamentul sau nelimitat fata de stapan il fac un excelent caine de turma, conducator de orbi sau un entuziasmant actor de circ. Aptitudinile sale fizice il recomanda ca un foarte potrivit competitor in probele de agility. In functie de talia sa, el este extrem de util pe langa casa omului, capacitatile sale acoperind rolul unui infailibil "sistem de alarmare" sau, in cazul uriasilor, chiar pe cel de redutabil "bodyguard". in ceea ce priveste cariera sa de "vedeta" a ringurilor expozitiilor de frumusete, este aproape inutil sa spun in ce masura toate aceste calitati fac din caniche un "senator de drept" la podium! Exemplul cel mai recent este chiar marele invingator la prestigioasa expozitie americana Westminster, caniche-ul pitic negru, care in acest an a castigat titlul suprem de Best In Show! Calitatile cu totul exceptionale ale acestei rase au determinat dispute privind originea sa si, in consecinta, nu putini au fost aceia ce si-au revendicat paternitatea caniche-ului.

STANDARD

Aspect general: Plasat in categoria cainilor utilitari si de companie, este un caine de tip armonios, mediolin, cu par toaletat caracteristic, buclat sau cordat. Are aspectul unui animal inteligent, mereu prezent, activ, ce da o impresie de eleganta si mandrie. Caniche-ul are un mers saltaret si lejer. El nu trebuie sa aiba un mers cursiv sau cu alonja mare. Caine faimos pentru fidelitatea sa, apt pentru a invata sau pentru a fi dresat, este un animal de companie deosebit de agreabil.

Capul: Este distins, rectiliniu, proportionat cu corpul. Lungimea lui trebuie sa fie cu putin mai mare de 2/5 din inaltimea la greaban, fara a fi greu sau masiv, dar nici de o fmete exagerata. Formele sale trebuie sa se citeasca sub pielea ce-l acopera. Obrajii putin marcati, sunt modelati dupa oase. Arcadele suborbitale sunt cizelate, fara a fi, insa, pline. Maseterii, baza anatomica a obrajilor, sunt putin dezvoltati, iar arcadele zigomatice foarte putin marcate. Stopul este foarte putin marcat, specific cainilor de tip mediolin. Craniul este bine modelat, latimea sa fiind mai mica decat jumatatea lungimii capului (directia axelor formeaza un unghi axilo-facial de 16 pana la 19 grade). Ansamblul craniului, vazut de sus, pare oval in sens longitudinal, iar din profil este usor convex. Axele longitudinale sunt usor divergente. Arcadele supraorbitale sunt acoperite de par lung si marcate moderat. Depresiunea frontala este lata intre ochi, se diminueaza spre occiput, care este foarte marcat (la varietatea pitica, el poate fi mai sters).
Botul: Are profilul superior rectiliniu, iar lungimea sa este de aproximativ 9/10 din lungimea craniului. Cele doua ramuri ale maxilarului inferior se prelungesc aproape paralel. Aspectul botului este solid, elegant, fara a fi ascutit. Profilul inferior al botului este dat de mandibula si nu de marginile buzelor superioare. Buzele sunt usor dezvoltate, mai degraba "uscate", de grosime medie, cele superioare afrontandu-se cu cele inferioare, fara a fi cazute. Ele sunt negre la subiectii negri, albi sau argintii, pigmentate la subiectii maro, avand nuante de la maro inchis pana la negru, fara ca aceasta culoare din urma sa fie preferata, dar acceptata la subiectii apricot. Comisura buzelor nu trebuie sa fie dezvoltata. Trufa accentuata si dezvoltata, cu linia de profil verticala si nari deschise, trufa este neagra la subiectii negri, albi si argintii, maro la subiectii maro, avand nuanta adecvata intregii game de maro inchis pana la negru, fara insa ca aceasta culoare din urma sa fie preferata, fiind acceptata pentru a evita depigmentarile la subiectii apricot.
Dentitia: Maxilarele sunt inchise normal, dintii sunt solizi. Lipsa unui dinte nu va fi penalizata in arbitraj sau selectie.
Ochii: Au o expresie "arzatoare", fiind situati la nivelul stopului, usor oblici. Pleoapele dau ochilor o forma migdalata. Negri sau bruni inchis la exemplarele negre, albe, argintii sau apricot, pot avea culoarea ambrei inchise la subiectii maro.
Urechile: Suficient de lungi, cazute de-a lungul obrajilor, sunt prinse la nivelul unei linii ce porneste de deasupra trufei si trece prin colturile externe ale ochilor. Plate, marindu-se de la zona de insertie, rotunjite la extremitati, sunt acoperite cu par ondulat si foarte lung. Caniche-ul ale carui urechi nu ating comisura buzelor nu va putea obtine calificativul "excelent".

Gatul: Este solid, usor arcuit dupa ceafa, de lungime medie, bine proportionat. Capul este purtat ridicat intr-o atitudine mandra. Nu are salba. Gatul este oval in sectiune, lungimea sa fiind inferioara lungimii capului.

Corpul: Aspectul general al corpului unui caniche este unul bine proportionat, lungimea lui depasind, in general, inaltimea la greaban. Extremitatea sternului trebuie sa fie usor proeminenta si plasata suficient de sus, ceea ce confera capului un port ridicat, lejer si mai nobil. Pieptul este coborat pana la nivelul cotului, latimea lui este egala cu 2/3 din inaltimea sa (de la coloana vertebrala la stern). Perimetrul toracic, masurat in spatele umerilor, trebuie sa fie superior cu cel putin 10 cm inaltimii la greaban. Coastele au forma ovala si sunt late in partea dorsala. Spatele este scurt si are o linie armonioasa. Nu trebuie sa fie nici cocosat, nici inseuat. inaltimea sol-greaban este sensibil egala cu inaltimea sol-crupa. Salele sunt ferme si musculoase. Abdomenul si flancurile sunt ascendente, dar nu de "tip ogar". Crupa este rotunda, dar nu cazuta.
Coada: Este prinsa destul de sus, la nivelul liniei salelor. Ea trebuie scurtata la o treime de corp sau la jumatate din lungimea sa normala, la caniche-ul buclat. Cu toate acestea, o coada lunga si bine purtata nu constituie un defect. Ea poate fi pastrata intreaga la caniche-ul cordat. in actiune, coada este purtata oblic.

Membrele
Membrele anterioare: Greabanul este mediu dezvoltat. Umarul este oblic, musculos. Omoplatul formeaza cu humerusul un unghi de 90-100 de grade. Lungimea humerusului este egala cu cea a omoplatului. Picioarele sunt perfect drepte si paralele, elegante, cu musculatura si oase bune. inaltimea cotului de la sol este de 5/9 din inaltimea sol-greaban. Carpul continua linia anterioara a antebratului. Metacarpul solid, fara a fi masiv, vazut din profil este aproape drept.
Membrele posterioare: Coapsele sunt robuste, cu musculatura bine dezvoltata. Labele posterioare, vazute din spate, sunt paralele, iar musculatura este dezvoltata si foarte reliefata. Articulatia jaretului este destul de marcata. Angulatiile coxo-femurala, tibio-femurala si tibio-tarsiana trebuie sa fie atat de inchise incat sa se evite angulatiile deschise ce se asociaza cu o crupa cu inclinatie incorecta, nedorita. Tarsienele si metatarsienele Sunt verticale. Caniche-ul trebuie sa se nasca fara pinteni, la membrele posterioare.
Labele: Sunt mai degraba mici, ferme, usor ovale. Degetele sunt bine arcuite, puternice, compacte, cu aplomburi corecte, cu perinite (cuzineti plantari) dure si groase. Unghiile sunt negre la exemplarele negre si argintii, negre sau maro la cele maro. La exemplarele albe se admit toate nuantele de culoarea cornului, mergand pana la negru, in acord cu pigmentatia. Unghiile albe sunt un defect. La exemplarele apricot ele trebuie sa fie pigmentate in toata gama de marouri, de la inchis pana la negru, fara ca aceasta din urma sa fie preferata, ci doar acceptata.

Pielea: Este supla, fara a fi laxa, pigmentata. Exemplarele negre, maro, argintii si apricot trebuie sa aiba o pigmentatie in acord cu culoarea robei; pentru cele albe, este de dorit ca pielea sa fie argintie, dar pigmentatia pielii nu trebuie sa altereze culoarea robei. Destul de frecvent, se intalnesc expemplare ce au pete mai inchise pe o pigmentatie deschisa a pielii, nu numai pe partile interioare, ci si pe restul corpului, ceea ce nu constituie un defect. Pigmentatia generala este de dorit a fi intensa pe pleoape, trufa, buze, gingii, palatul bucal, mucoase, orificiile naturale, scrot, cuzineti plantari. Ea trebuie sa fie neagra la subiectii negri, albi, argintii; de culoare brun inchis la cei maro; la cei apricot, ea trebuie sa fie cat se poate de uniforma si inchisa la culoare, in toata gama de marouri, putand merge pana la negru, fara ca aceasta culoare sa fie preferata, ci doar acceptata, pentru a evita o posibila depigmentare.

Roba
Parul: Caniche-ul cu par buclat are par abundent, cu textura fina, lanos, elastic si rezistent la apasarea mainii. Parul trebuie sa fie gros, des, cu o lungime uniforma formand bucle egale, in general, pieptanate. Parul dur, cu aspect de "par de cal" este nedorit si va costitui un element de depunctare in raport cu textura de par reglementara. Caniche-ul cu par cordat are par abundent, cu o textura fina, lanos si batut, formand snururi (cordeline) bine individualizate, de lungime egala. Ele trebuie sa aiba cel putin 20 cm lungime. Cu cat vor fi mai lungi, cu atat vor fi mai apreciate. Snururile de pe fiecare parte a capului pot fi stranse intr-un mot (top-knot) deasupra urechilor, iar cele de pe corp vor fi impartite de fiecare parte a corpului, pentru a evita un aspect dezordonat al blanii.
Culoare: Exemplarele cu par buclat sau cordat pot fi negre, albe, maro, argintii sau apricot.
Maro: culoarea trebuie sa fie destul de inchisa, uniforma si de o nuanta calda. Nuantele cu tenta maro nu trebuie sa ajunga pana la bej si nici mai deschise. Roba nu trebuie sa fie prea inchisa, spre negru.
Argintie: trebuie sa fie uniforma. Degradeurile cu tenta gri nu trebuie sa se apropie nici de negru, dar nici de alb.
Apricot: trebuie sa aiba o tenta uniforma, fara sa se apropie de bej sau crem, rosu sau brun-roscat si nici de maro sau nuante ale acestuia.
Toaleta "leu": Caniche-ul, fie el buclat sau cordat, se va tunde pe trenul posterior pana la nivelul coastelor. Vor mai fi tunse: botul, deasupra si dedesubt (pornind de la pleoapele inferioare), obrajii, membrele anterioare si cele posterioare (in afara "mansetelor" sau "bratarilor" si a unor motive facultative pe trenul posterior), coada (in afara pomponului terminal, rotund sau alungit). Mustata este indicat sa fie tunsa, la toti subiectii. Mentinerea blanii pe membrele anterioare, asa-numitii "pantaloni", este admisa.
Toaleta "moderna": Mentinerea parului pe toate cele patru membre este admisa, cu conditia sa se respecte urmatoarele norme.
Sa fie tunse:
a) partea de jos a membrelor anterioare, de la unghii pana la nivelul pintenilor, partea de jos a membrelor posterioare, la o inaltime echivalenta cu a celor anterioare; utilizarea masinii de tuns este permisa numai la nivelul degetelor;
b) capul si coada vor fl toaletate conform prevederilor descrise anterior; in mod exceptional in acest caz sunt admise: prezenta pe maxilarul inferior a unei blanite ce nu depaseste un centimetru in grosime si al carui contur inferior va trebui sa fie paralel cu maxilarul; nu este admisa barba numita "de tap"; suprimarea pomponului de la coada (dar acest fapt va determina o depreciere a coeficientului "textura parului").
Sa fie scurtat parul de pe corp, ce prezinta pe linia dorsala o moarura putin mai mare sau mai mica de un centimetru; lungimea blanii va creste progresiv, in jurul coastelor si in partea superioara a membrelor.
Sa fie regularizata blana:
pe cap, unde se va pastra o casca de marime rezonabila, precum si pe gat, ce co-boara pana pe greaban si in fata, fara intre-rupere, pana la zona rasa a picioarelor, urmarind o linie usor oblica, la nivelul pieptului; de la partea superioara a urechilor si pana la o treime din lungimea lor, lungimea va fi maxima, parul putand sa fie scurtat fie cu foarfeca, fie cu masina de tuns, in sensul sau de crestere; partea inferioara se va lasa acoperita de par, lungimea sa crescand progresiv de sus in jos, capatul fiind format de franjurii ce se pot indrepta cu foarfeca;
pe membre, pantalonii ce marcheaza o trecere neta la partea tunsa a picioarelor; lungimea parului creste progresiv spre partea de sus, pentru ca pe umar sa aiba forma unei "pulpe", cu parul, atunci cand este intins, de o lungime de 4 - 7 cm, proportional, insa, cu talia subiectului, dar evitand aspectul "bufant"; pantalonul posterior trebuie sa puna in evidenta angulatia tipica acestei rase; orice fantezie ce se indeparteaza de aceste principii standard va fi eliminatorie; oricare ar fi silueta standard obtinuta prin toaletare, aceasta nu trebuie sa influenteze clasificarile facute in expozitii, toti cainii dintr-o clasa trebuind sa fie arbitrati si clasificati impreuna, fara a se prefera o anume toaletare.
Toaleta "englezeasca": Se realizeaza adaugand la toaleta "leu" motive pe trenul posterior, adica "mansete" sau "bratari". Absenta unei demarcatii a blanii pe trenul posterior este tolerata. Top-knot-ul este facultativ.

Talia
CANICHE URIAS - Are peste 45 cm, pana la 60 cm, cu o toleranta de 2 cm. Caniche-ul urias trebuie sa fie doar replica mai mare a caniche-ului mijlociu, de la care pastreaza toate caracteristicile.
CANICHE MIJLOCIU - Are peste 35 cm, pana la 45 cm.
CANICHE PITIC - Are peste 28 cm, pana la 35 cm. El trebuie sa aiba, in ansamblu, aspectul unui caniche mijlociu, redus la scara, pastrand, pe cat posibil, proportiile sale generale si sa nu prezinte nici un simptom de nanism.
CANICHE TOY - Are sub 28 cm (tipul ideal cautat este cel de 25 cm). Caniche-ul toy conserva, in ansamblu, aspectul caniche-ului pitic precum si proportiile generale, raspunzand tuturor cerintelor standardului. Orice semn de nanism este exclus, cu exceptia crestei occipitale care este mai putin proeminenta.

Defecte: Botul mic sau ascutit, "berbecat". Trufa mica si narile insuficient deschise sau trufa este prea mare. Lipsa stopului sau stopul este prea marcat. Ochii prea mari sau prea mici, insuficient de inchisi la culoare sau cu o irizatie rosie. Urechile scurte, prea inguste sau purtate pliat. Prognatismul inferior este un defect ce trebuie penalizat, in functie de gravitatea sa. Dintii galbeni, ca urmare a bolii lui Carre, dar nu constituie un defect daca sunt corect amplasati. Dintii prost amplasati sau lipsurile dentare constituie defecte pro-portionale cu amploarea fenomenului. La caniche, trebuie sa fie prezenti toti incisivii, premolarii si molarii; lipsa unui premolar (Pl) nu antreneaza penalizarea exemplarului; lipsa a doi premolari (Pl): calificativ "excelent"; lipsa a trei premolari (3 Pl sau 2 Pl si 1 P2): calificativ "foarte bun". Crupa este cazuta. Membrele posterioare sunt prea drepte. Linia superioara este ascendenta spre posterior. Coada este curbata pe spate, prea subtire sau prinsa jos. Miscarea cursiva sau alungita. Trufa decolorata, patata sau de culoarea carnii. Pigmentatia generala insuficienta, cainele prezinta depigmentari ale pleoapelor sau lipseste parul in jurul ochilor. Parul inspicat sau moale. Culoarea nedefinita sau neuniforma. Sunt tolerate cateva fire de par alb, pe piept. Subiectii rai, agresivi sau prea nervosi sunt considerati defectuosi. Exemplarele atinse de nanism nu pot obtine calificativul "exce-lent". Semnele cele mai evidente de nanism sunt: craniul globular, disparitia crestei occipitale, stop pronuntat, ochi proeminenti, bot ascutit, prea scurt sau rasfrant, maxilar inferior retras, absenta barbiei.
Defecte eliminatorii: Sunt considerate defecte eliminatorii: petele albe, parul alb pe labe, subiectii a caror roba nu este unicolora, monorhidia, criptorhidia, lipsa congenitala a cozii, pintenii sau urmele de pinteni la membrele posterioare, prognatismul superior, lipsa unui incisiv, lipsa tipului in expresia capului, exemplarele ce depasesc 62 cm, exemplarele netoaletate in conformitate cu standardul nu vor putea (atat timp cat se gasesc in aceasta stare) sa fie arbitrate pentru obtinerea de calificative sau recompense, in expozitii si manifestari oficiale, fara a fi, insa, exclusi de la reproductie.

Nota: Masculii trebuie sa aiba doua testicule evidente, normal dezvoltate si complet coborate in scrot.