Parvoviroza

Se considera ca, odata cu dezvoltarea turismului, a intrat in tara si aceasta cumplita viroza a tineretului canin. In prezent, boala este destul de raspandita, mai ales in orase, spitale si clinici veterinare.



Surse de infectie. In primul rand, animalele bolnave, dar si diverse secretii, sange, fecale etc.

Semnele bolii: maladia incepe, la tineretul canin, cu febra 39,5-40, tristete si scaune moi. La inceput diareea este apoasa, cu un miros urat, specific bolii, ca apoi sa capete un aspect hemoragic. Boala poate fi usor confundata cu o intoxicatie, dar tinand cont de situatia epizootologica, anamneza si febra pe care o are cainele bolnav, se poate preciza cu usurinta diagnosticul de parvoviroza.



Conduita terapeutica va avea in vedere combaterea deshidratarii, sustinerea activitatii cardiace, oprirea hemoragiei digestive, asigurarea vindecarii rapide a mucoasei gastro-intestinale. Cainele bolnav va avea in vasul de baut ceai de menta sau de musetel. Se vor face perfuzii cu glucoza, vitamina C, hemostatice, vitamine din grupul B, A, D2 etc.

Tratamentul igieno-dietetic in parvoviroza va fi bazat pe: legume, ceaiuri, orez, carne cruda de vita fara grasime.




Prevenirea bolii se face prin vaccin antiparvo (monovalent) la varsta de o luna si jumatate, repetat la doua luni si jumatate. De obicei, polivaccinul contine si componenta parvo si odata cu vaccinarea antijigodioasa, se face si vaccinarea antiparvo, bineinteles cu deparazitare interna, in prealabil, a catelului.